Toamna

Lăsând nori de plumb,
Cu fiecare frunză-n vânt
Cerul își scutură blând oceanul nesecat
Pe pământul amorțit.
Curcubeul lin zâmbește,
Printre ramuri ce vântul le unduiește.
Frunzele argintii cad pe pământul mângâiat de soare
Covorul se așterne lăsând potecă moale
În culori încăntătoare.
Păsările se adună plecând călătoare.
Raze line de soare,
Răsfață crengile goale.

Reclame