O nouă dimineață, o nouă zi

 Tu, omule ce stai într-un cărucior, 
Ce ai mai frumos din tine dăruiești
Dar nu toți primesc!
Ești sensibil, dar nu văd asta toți
Vrei să arăți că și tu poți;
Dar oamenii trec pe lângă tine nepăsători
Și tu tot le zâmbești tuturor
Visând și sperând,
La inimile lor.
Căci printre oameni zăbovești,
Dar o floare iubești,
Cu pasărea, privind-o călătorești
Și pe Dumnezeu în toate Il vezi.
Urci munți zi de zi,
Luptând mereu tu să fi,
 Nu te opri!
Speră, iubește, dăruiește
Și nu fii ca ei:
Chiar și în cărucior,
Poți schimba gândirea lor.
Dragostea să îți fie aripile tale
Pe unde zbori să lași bunătate și culoare.
Sufletul să îți fie un cântec,
Pentru toți o rugă și un curat gând.
Arăte-le că ție îți pasă și vei vedea
Că ai să schimbi cu un zâmbet și iubire, lumea!

Publicitate