Iubirea este cel mai pur și nevinovat sentiment!

Se spune că atunci când ești trist sufletul vorbește prin lacrimi, dar nu… nu toate sufletele sunt așa. Sunt oameni care oricât de greu le-ar fi, zâmbesc. Nu știu de unde atâta putere, să iubească fără a fi iubiți, sau poate sunt iubiți, dar nu știu să arate. Nu știu că pentru ei și o strângere de mână le bucură sufletul care uneori este inlăcrimat și ar vrea să-și spună durerea , dar le este teamă… și cu toate acestea așteaptă să fie întrebați. Uneori îmi pun întrebarea :ce este sufletul? de ce dacă nu primim iubire ,suferim? Știu că nu toți oamenii sunt ca noi și nu toți gândesc ce gâdim noi și cu toate acestea cerem iubire.Pentru un om ar trebui ca sufletul să fie cel mai important. Face tot: suferă ,se bucură, plânge,râde. Luptă cu gândul ca lacrimile lui să nu le cunoască nimeni. De ce atunci când primim o mângâiere ne face bine, oare nu putem lupta și singuri? Sau ne temem de singurătate,de liniștea aceea apăsătoare în care ești numai tu cu lacrimile care ți-au înghețat pe obraz căci nu a avut cine să le șteargă? Uneori nici măcar noi nu știm ce vrem, de ce suntem triști sau nu știm pentru ce ne vine să plângem, dar știm că avem nevoie de atenție, de iubire, bucurie ,sentimente de care să ne aducem aminte și care să ne facă să zâmbim atunci când suntem triști .Lucrurile mici pentru om sunt lucuri mari pentru suflet. Oamenii au nevoie de oameni, au nevoie să știe, să vorbească, să li se arate.