O sa zambesc mereu!

Era o zi de toamna,
Ea sta singura pe o banca,
Privea in jurul ei speriata,
Parca de toti era uitata.
Vroia sa spuna ceva,
Dar nici glas nu mai avea,
Doar amintirile i-au mai ramas.
Si inima ii lacrima,
Ca nu era nimeni pe banca langa ea.
Si nici nu mai spera,
Vedea numai singuratate in viata sa.
O vreme, mai tarziu,
Sa intamplat ceva cu ea
Si a hotarat sa nu mai fie asa.,
Si-a zis din toata inima,
Mereu ca o sa zambeasca,
Spre cer o sa priveasca.
Sa nu mai ii fie asa greu
Si sa mearga cu capul sus mereu.,
Sa uite tot raul de acuma,
Ca viata este numai una.

Reclame