Dincolo de cuvinte

Dincolo de cuvinte,
Stă o inimă care nu minte
Şi nu se sfieşte să arate ce simte!
Dincolo de gândire,
Stă un suflet plin de iubire;
Să se prefacă el nu stie
Este greu de spus, în cuvinte,
Ceea ce sufletul crede şi vede
Ce omul doar simte…
Căci dincolo de gândire
Toate sunt posibile!
Sufletul gândeşte,
Inima sopteşte,
Iar gura vorbeşte.
Dincolo de chip
Un om are totul sau nimic!

Totul se întâmplă cu un scop!

Câteodată ne este frică de viaţa noastră şi apare întrebarea cine sunt de fapt eu? ce caut de fapt eu aici şi acum? Câteodată ne este teamă, de cine sau de ce? Nu ştim şi totuşi ne este teamă. Dumnezeu nu de puţine ori ne-a arătat că nu suntem singuri, dar totuşi nouă ne este teamă. De multe ori suntem laşi, cum dăm de puţin greu cum avem tendinţa să dăm înapoi şi ne plângem, fără să luăm seama căci chiar şi din durere noi trebuie să învăţăm ceva. Cred că ar trebui să ne punem întrebare mereu cand suntem căzuţi: de ce mi se întâmplă asta şi ce trebuie eu să învăt? Şi oricât ne-am dorii nu vom înţelege azi dar mâine cu singuranţă vom înţelege de ce! Şi asta dacă vrem noi să înţelegem… Recunosc sunt momente în viaţă când lacrima o ascundem în zâmbet….. şi continuăm drumul căci TOTUL SE ÎNTÂMPLĂ CU UN SCOP!