Duhovnicul meu!

Cu aripi de înger în suflet
Și cu dor către cerul infinit,
Cu pași mici, dar grăbiți
Mă întâmpină cu blândețe;
Și al meu suflet zbuciumat
Îl ascultă cu răbdare,
Tot ce mă doare,
A lui vorbă, blândă,
Mereu sufletul mi-a mângâiat
Și m-a încurajat!
Mă învață când greșesc,
Are grijă să rămân un om bun și să iubesc;
Cu aripa lui mă cuprinde mereu
Și mă duce într-o lume mai bună!
Iar atunci când îmi este greu,
Îl caut pe el, pe duhovnicul meu…

Publicitate