Ghiocel plăpând

Este o zi de primăvară,
Un ghiocel stă să răsară.
Eu mare, el mic
S-a speriat un pic.
Nu te speria, firicel plăpând
Ce primăvara aduci în suflet şi în gând…
Că nu-ţi fac nimic rău
I-am spus eu…
Ştiu că esti tot de la Dumnezeu
Să îmi încânţi sufletul meu.
Căci tot ce este pe acest pământ
Are viată,
Frumuseţe şi cânt.
Chiar şi frunza-n vânt.
Iar noi oamenii nu avem dreptul
Să vă facem rău,
Atunci ghiocelul
Uşurat, parcă îmi zâmbea
Şi bucuros se inălţa,
Pe zi ce trecea,
Tot mai voinic se făcea.

Lacrimă

O, lacrimă de unde răsari?
Fără voia mea, tu apari?
O, lacrimă de unde vii?
Te strecori printre suspine,
In zile triste şi în cele senine,
Îmi cazi în palmă
Mângâind usor obrazul.
O, lacrimă amară
În prag de seară
Ce sufletul îmi alini iară….
O, lacrimă dulce
Ce zâmbetul mi-l aduce
Şi de bucurie incepi a curge.
O, lacrimă sărată
Ce drumul mi-l arată
Presărat cu amintiri,
Ce vin iară si iară;
Gândurile dulci
Mereu să mi le aduci
Tu, lacrimă rară….

Biserica casa Domnului si a mea casa

Biserica, a Domnului casă,
În ea speranţa ta niciodată nu moare,
Întotdeauna te primeşte cu braţele deschise
Şi nu te alungă.
La pieptul ei te cuprinde
Ca pe un copil mic te învaţă,
Tot ce este frumos în viaţă!
Ea te ajută să urci drumul
Şi îti mângâie mereu sufletul
Cănd esti cazut te ridică,
Cănd esti trist te ajută,
De fiecare dată când intri în ea
Speranţa si lumina, se văd ,pe faţa ta
Şi mereu gaseşti o salvare
Îţi dă putere şi răbdare
Ca biruitor să ieşi din orice incercare.