Toamna

Lăsând nori de plumb,
Cu fiecare frunză-n vânt
Cerul își scutură blând oceanul nesecat
Pe pământul amorțit.
Curcubeul lin zâmbește,
Printre ramuri ce vântul le unduiește.
Frunzele argintii cad pe pământul mângâiat de soare
Covorul se așterne lăsând potecă moale
În culori încăntătoare.
Păsările se adună plecând călătoare.
Raze line de soare,
Răsfață crengile goale.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s