Om drag

O, dulce prezență
A omului drag
Ce îmi zâmbește
În al meu prag.
Frumos rai îmi face ziua,
În suflet aducând bucuria.
Și în minte lumina.

Frumos om ce vii mereu,
Drag sufletului meu;
Vii când îmi este sufletul amar,
Și mă ridici iar.
Vii și când îmi este sufletul dulce
Inima la cer sa urce,
Tu să vii mereu…
Bucurie, sa aduci sufletului meu.

Reclame

Tu, durere

Durere nemărginită,
Durere și frică…
Și ai vrea
Să te îmbrățișeze o stea
Și toți să vegheze asupra ta.
Să îți ia povara grea
A clipelor de durere
În care sufletul vrea o mângâiere
Crezând că este un cosmar pierdut în noapte;
Sperând că este ziua aproape
De unde vii tu, durere?
De ne faci să suspinăm în tăcere?
Aduci lacrimile amare
Habar nu ai cât doare.

Fii mereu copil

Lasă copilul din tine
Să viseze la ziua de mâine.
Joacă-te în viață,
Dar nu lua viața ca pe un joc!
Printre vise de copii,
Te duci și iar vii;
Printre vise de oameni mari
Stai tot pe loc și nu mai apari…
O clipă, un ceas privește
În copilul din tine
Și mai mult dăruiește,
Ca să primești iubire.
Fii mereu copil,
Și vei avea sufletul senin.
Nu te uita la ceas,
Nici nu număra orele ce au rămas
Uită-te în tine,
La copilul ce învinge și mâine!

Stai o secundă

Omule frumos,
Pentru ce stai tu jos?
Pentru ce te amărăști,
Și nu îți deschizi inima să iubești?
Tu, pierdut hoinărești
După dragoste tânjești.
Privești, fără să vezi
Asculți, fără să înțelegi
Și la toate visezi!
Pentru ce te zbați așa de mult
Și sufletul nu ți-l asculți?
Pe pământ cât trăiești,
O secundă nu stai
Să te gândești:
Ce iei tu în rai?

Crede

Chiar dacă ești în cărucior,
Tu ai un zbor
Mai greu sau mai usor,
Și chiar dacă picioarele stau,
Sufletul zboară,
Nu lăsa ca să doară;
Ridică-te desupra norilor
Și zboară deasupra ploilor,
Fă din zâmbetul tău
Un vis frumos
Și nu-l alunga la greu,
Lasă-l să îți fie lumină mereu;
Măine este un nou început,
Tu zboară zi de zi
Și chiar dacă ai căzut și te-a durut,
Nu renunța la ceea ce vrei să fii,
Lasă gândul bun să meargă și nu îl opri,
Iar atunci când te pierzi în lume
Întoarce-te în sufletul tău
Căci acolo vei găsi loc mereu
Și drumul tău.

Tu omule

Nu mai privi în gol,
Tu omule călător,
Privește în tine,
Și în cerul senin de mâine,
Privește la soarele
Ce neobosit răsare,
Și învață de la stele
Să stălucești în lume ca ele,
Fii bun omule,
Bucurăte de iubire,
Și uită de amăgire;
Fii înțelept omule,
Că viața trece,
Nu gândi cu inima rece,
Zboară cu aripile tale,
Și nu mai fă rău,
Că doare,
Ci pe unde treci
Lasă zâmbete calde
Nu lacrimi reci,
Privește în zare
Și ia aminte
Că tot ce este pământesc,
Fără iubire moare.

Un om umblând prin viață

Printre aripi de înger
Văd un om ce plânge,
Un om ca mine și ca tine
Ce de toți este judecat
În loc să fie ascultat.
Aleargă, merge,
Dar nu se oprește;
Puterea lui este dragostea,
Speranța îi este aripa;
Cu o floare își alină dorul,
Cu un cuvânt își ia zborul,
Umblând prin viață
Cu zâmbet pe față,
Că în orice dimineață
Începe o altă viață,
Și de este trist sau bucuros,
În inima lui pentru toți este adăpost.