Un om umblând prin viață
Printre aripi de înger
Văd un om ce plânge,
Un om ca mine și ca tine
Ce de toți este judecat
În loc să fie ascultat.
Aleargă, merge,
Dar nu se oprește;
Puterea lui este dragostea,
Speranța îi este aripa;
Cu o floare își alină dorul,
Cu un cuvânt își ia zborul,
Umblând prin viață
Cu zâmbet pe față,
Că în orice dimineață
Începe o altă viață,
Și de este trist sau bucuros,
În inima lui pentru toți este adăpost.
Reclame
imi era dor de o poezie scrisa de tine…Multumesc pentru sensibilitatea ta impartasita cu atata gingasie…
Elena Mosteanu Si in inima ta mare este adapost pentru tot ce este frumos .Bravo !
Asa cum ne-ai obisnuit Georgi, o poezie care iți pătrunde în suflet de la primele versuri. Cat adevar! Te iubim si te îmbrățișăm!😍