Duhovnicul meu!

Cu aripi de înger în suflet
Și cu dor către cerul infinit,
Cu pași mici, dar grăbiți
Mă întâmpină cu blândețe;
Și al meu suflet zbuciumat
Îl ascultă cu răbdare,
Tot ce mă doare,
A lui vorbă, blândă,
Mereu sufletul mi-a mângâiat
Și m-a încurajat!
Mă învață când greșesc,
Are grijă să rămân un om bun și să iubesc;
Cu aripa lui mă cuprinde mereu
Și mă duce într-o lume mai bună!
Iar atunci când îmi este greu,
Îl caut pe el, pe duhovnicul meu…
Duhovnicul meu!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s