Frutuna vieții

Uneori simnt că zbor,
Alteori mă zbat în foc
Și nu îmi găsesc locul deloc.
Inima îmi bate ca un ceas,
Of Doamne ce a mai rămas?
Viața mea,
Este ca marea
Liniștită și agitată,
Prin valurile ei mă aflu și eu
Și încerc să rămân deasupra mereu…
Atunci când furtuna vieții
Să luptă cu e-ul meu
Dar știu că mai am mult,
Pănă când voi învăța să dobor, lupta cea grea,
Lupta ce o dau cu mine însămi…
Chiar dacă valurile mă îneacă,
lacrima în suflet pătrunde
Și vrea în adânc să mă scufunde.
Dar am credința că voi scăpa
Până atunci nu voi renunța!