Durerea unui suflet

Din adâncuri de lumină,
Un suflet suspină….
Şi cu durere se roagă,
Căci doreşte mângâiere să devină
Pentru toţi cei ce suspină!
Cu ochii umezi şi grei,
Ce aşteaptă să vină;
O mângâiere şi pentru ei.

O, suflete, înlăcrimat
Ţie nu îţi ajunge lacrima ta,
Ci primeşti cu suspin şi pe a altuia…
Că doreşti să scape de ea!
Tu, suflete, îndurerat
Asculti, mângâi, pe cel întristat
Chiar şi atunci când ai nevoie să fi mângâiat!