O sa zambesc mereu!

Era o zi de toamna,
Ea sta singura pe o banca,
Privea in jurul ei speriata,
Parca de toti era uitata.
Vroia sa spuna ceva,
Dar nici glas nu mai avea,
Doar amintirile i-au mai ramas.
Si inima ii lacrima,
Ca nu era nimeni pe banca langa ea.
Si nici nu mai spera,
Vedea numai singuratate in viata sa.
O vreme, mai tarziu,
Sa intamplat ceva cu ea
Si a hotarat sa nu mai fie asa.,
Si-a zis din toata inima,
Mereu ca o sa zambeasca,
Spre cer o sa priveasca.
Sa nu mai ii fie asa greu
Si sa mearga cu capul sus mereu.,
Sa uite tot raul de acuma,
Ca viata este numai una.

Reclame

7 gânduri despre „

  1. Superba imi place!Intr-adevar zambetul iti da puterea sa mergi mai departe ar trebui sa nu uitm asta nici o clipa dar…o facem totusi pacat dar ma bucur ca exista oameni ca tine care iti reamintesc ca viata e frumoasa si merita traita. Continua sa ne incanti cu versurile tale sa stii ca ajuta. pup

  2. ma bucur mult mult pentru curajul de a schimba gandul „de singuratate” in gand de bucurie si numai schimbarea acestui gand, numai sa vezi, cati oamnei , cata comuniune , cat de bine iti va fi
    e un pic greu , dar se merita

    si ..sa zambesti mereu !!!!

    cu mult mult drag

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s